sâmbătă, 20 decembrie 2014

REVOLUȚIE 25 Zeci de oameni împușcați pe străzile Timișoarei, operați la „Județean”. Chirurgul Lazăr Fulger: „Am păstrat patru gloanțe scoase dintr-un tânăr”. Cuvintele cutremurătoare rostite de erou înainte de a muri

Mobilizare incredibilă de forțe la Spitalul Județean Timișoara, în timpul Revoluției din decembrie 1989, încă din momentul în care au început să se tragă primele focuri de armă asupra oamenilor care strigau „libertate” pe străzile orașului. Medicii timișoreni care au lucrat în zilele de 17, 18 sau 19 decembrie în cel mai mare spital din vestul țării au depus eforturi uriașe pentru a salva viețile sutelor de oameni care au fost împușcați.
Medicul Lazăr Fulger, în prezent șeful Clinicii II Chirurgie din cadrul Spitalului Județean Timișoara, a fost unul dintre oamenii care au operat voluntar, zile întregi, răniții care aveau nevoie urgent de o intervenție chirurgicală pentru a supraviețui. În total, 60 de oameni împușcați pe străzile Timișoarei au ajuns pe mesele de operație ale medicilor din clinica de chirurgie de la „Județean”. Din păcate, 14 dintre răniți nu au mai putut fi salvați.
„În seara zilei de 17 decembrie au început să curgă împușcații”
În urmă cu 25 de ani, Lazăr Fulger ere medic specialist în clinica de chirurgie. Medicul timișorean ne povestește că a presupus că se va întâmpla ceva grav în data de 17 decembrie, în jurul orei 13.00, când s-a întâlnit cu niște prieteni care alergau spre spitalul municipal să vadă cum se simte o persoană care a fost împușcată pe stradă. „Atunci mi-am dat seama că lucrurile sunt destul de grave”, începe să povestească Lazăr Fulger, care nu a stat mult de gânduri și și-a informat și restul colegilor din spital despre ce a aflat.
Astfel, în jurul orei 17.00, când situația a început să se agraveze, medicul Lazăr Fulger a fost chemat de urgență la spital, alături de restul colegilor săi, pentru a începe operațiile. Chirurgul ne spune că „imediat ce am ajuns la spital au început să curgă împușcații. Toată noaptea din 17 decembrie s-a operat, apoi în 18 și în 19 decembrie. A fost o chestie pe care nici acum nu o pot uita, sălile de operație erau toate deschise. Între timp au venit și chirurgii de la Clinica I Chirurgie, deci tot spitalul era practic mobilizat. Erau răniți în Urgențe, pe culoare, în toate sălile de operație, Terapia Intensivă era plină. În acea perioadă, practic s-a lucrat non-stop. A fost o experiență care pe mine m-a marcat în momentul respectiv”.
„Sunt convins că au fost gloanțe trase chiar aiurea”
Medicul timișorean își amintește că, după trei zile de muncă asiduă în spital, în seara zilei de 20 decembrie s-a decis să plece acasă, mai ales că nu se mai trăgeau focuri de armă și auzise prin spital că Nicolae Ceaușescu ar fi fugit în Cuba. „Am ajuns acasă, apoi m-am întâlnit cu un prieten și i-am spus să mergem până în centru. Din faimosul balcon al Operei se scanda numele lui Iliescu, se striga «libertate». Ne-am decis să mergem acasă și să deschidem o sticlă de șampanie pentru că lucrurile s-au liniștit. Deschidem sticla de șampanie, deschidem și televizorul și la televizor, spre surprinderea noastră, apare Ceaușescu cu tot Comitetul Central”, povestește zâmbind Lazăr Fulger, care a sărbătorit libertatea prea devreme.
Pentru că a început să se tragă din nou în oameni, la Timișoara, medicul a fost chemat din nou la spital, iar un alt coleg medic a venit să-l ia de acasă cu Dacia unității medicale. Lazăr Fulger își amintește că „totul s-a petrecut în jurul orei 23.00. Când am ajuns pe Podul Michelangelo ne-am lăsat jos în mașină, ca-n filme, de frică să nu se tragă în noi”.
Chirurgul timișorean ne povestește că, după ce Nicolae Ceaușescu a fost executat de Crăciun, lucrurile nu s-au liniștit, și asta pentru că tot ajungeau oameni împușcați în spital. „Au fost o gramadă de victime, dar eu sunt convins că au fost gloanțe trase chiar aiurea și care au lovit întâmplător o grămadă de oameni și pe care i-au omorât”, crede Lazăr Fulger. Medicul își aduce aminte de o femeie pe care a operat-o în 27 sau 28 decembrie, care avea „un plămân sfârtecat de o rafală de gloanțe pe podul dinspre gară. Ea venise la piață la Timișoara, a fost una dintre ultimele decedate din clinică și care nu avea nicio legătură cu Revoluția”.
„Am păstrat patru gloanțe scoase dintr-un tânăr”
Medicul Lazăr Fulger ne spune că a operat șapte sau opt pacienți din cei 60 care au ajuns în acea perioadă la Spitalul Județean Timișoara. Dintre aceștia, are și acum în minte cazul unui tânăr de doar 17 ani, căruia îi plăcea să scrie poezii, care a ajuns la spital cu rinichiul distrus și intestinul gros și stomacul perforate de patru gloanțe. Chirurgul își amintește că „i-am îndepărtat un rinichi, operațiile au fost extrem de complexe și lungi, dar din păcate, la vreo șase – șapte ore, din cauza șocului hemoragic, pacientul a murit. Am păstrat cele patru gloanțe scoase de la acel tânăr, le mai am acasă într-un bol. Îmi aduc aminte că pe masa de operație îmi zice: «Domnul doctor, asta-i viață? Deci, asta a fost viață?»”.
„Niște adevărați eroi ai Revoluției au fost cei care au muncit în spital”
Și Viorel Bucuraș, șeful Clinicii de Urologie, a fost voluntar în decembrie 1989 la Spitalul Județean Timișoara. Medicul își aduce aminte că în noaptea zilei de 17 decembrie s-a operat încontinuu în cele 13 săli de operație. Tocmai de aceea, Viorel Bucuraș consideră că „niște adevărați eroi ai Revoluției au fost cei care au muncit în acest spital și care nu și-au cerut niciun fel de brevete, care au muncit zi și noapte pentru a trata și pentru a salva acei răniți din perioada Revoluției. Personalul medical a fost singurul martor al ororilor petrecute, dar eu nu pot să judec, nu știu cine a tras”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu